Mai întîi vezi un titlu catastrofal, pe urmă descoperi că nu există traducător, aşa cum te-ai fi aşteptat judecînd după numele autorului, afli că Maxim Crocer e pseudonimul probabil al unui tip de la Cluj, de-acolo fiind şi editura, pe coperta IV citeşti că editorul l-a descoperit pe maestrul cavităţii pe-un blog, iar proza de faţă e născută în spaţiul virtual, ca o omidă, acest volum fiind încadrat în Colecţia "Biblioteca erotică", aşa că, după toate astea, nu mai ai nici un dubiu că te găseşti în faţa cărţii unui alt frustrat afon în scris care te va sîcîi cu obişnuitele poziţii, cuvinte-cheie etc., ştiţi voi. Cînd colo, te trezeşti în faţa unui text de forma unui eseu, un fel de mic tratat de sexualitate, însă neavînd mai nimic din obişnuitele paragrafe care se vor serioase, dar sînt hilare pînă la delir. Fraza lui Maxim e atent construită, uneori poetică, de multe ori arcuită de cîte-o metaforă neaşteptată, există multe racorduri culturale solide, comentarii inedite cu clinchet filozofic, iar unele pagini, de pildă cele care descriu sărutul, sînt chiar impresionante.
Mi se pare clar că-i vorba de un scriitor profesionist, dublat de un intelectual de calitate [...]. Dar, aşa cum se întîmplă în aproape toate textele pe această temă, există şi aici tot felul de ciudăţenii, pentru că este imposibil, cînd scrii despre cavităţi, să nu o iei prin mirişte. [...]
(fragment din recenzia lui Răzvan Petrescu
la Cavitatea de Maxim Crocer, apărută în revista Dilemateca, nr. 26, 2008, p. 43)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu